Personal Blog

Stories to tell

Povestea lemnului – sau o privire in viata unui preot pur

April 10, 2018

Fiecare lucru are povestea lui. Chiar si fiecare poveste are povestea ei, si daca este sa o dam pe o latura filosofica (care are extrem de mult impact in arta fotografica), invatam ca absolut totul este conectat…

Sunt aici sa va prezint povestea unui om simplu dar complex, cu valori sufletesti si intelectuale incomparabile. Aceasta poveste inseamna mult pentru mine, deoarece lemnul este un element ce este folosit cu maiestrie la noi in familie de mai multe generatii. Ceea ce urmeaza sa va arat este o serie de fotografii inspirate dupa foto-jurnalism, dar care aduc cu sine o oarecare magie, specifica locului in care m-am aflat intr-o dupa-masa de duminica. Acea dupa-masa a reprezentat un punct de cotitura in viata mea ca fotograf, deoarece am reusit sa imortalizez invataturile unui om extrem de elevat, care ascunde mai multe minunatii decat arata. 

Si cum spunea doamna Adela: “Cat de important este sa ai mereu aparatul de fotografiat cu tine…” (doamna Adela este mentorul prin care mi-am dobandit diploma de fotograf, iar aceasta a fost tema de examen pe care am decis sa o impartasesc cu voi).

Prima impresie, de casa simpla la sat, care este defapt a unui preot, nu mi-a spus prea multe. Nu sunt o fire religioasa si nu eram prea interesata sa intru. Dar ce am vazut si am auzit m-a uimit profund, aproape pana la lacrimi. Cand ai o interactiune cu un om, daca esti destul de deschis, simti…Simti daca esti bine primit, daca persoana este binevoitoare. Ei bine, eu am simtit un calm si o caldura din partea acestui preot, ca si cum as fi intrat intr-un salas sfant. Ne-a condus pe scari din lemn si am inceput sa observ o colectie impresionanta de elemente traditionale romanesti, toate asezate cu stima pe stive de lemn. A inceput sa ne vorbeasca pe ton cald si ne spunea incet:  “Haideti sa va arat ce am eu aici, este de o valoare inestimabila”.

 

Am ajuns la etaj. Nu mai stiam unde sa ma uit si pentru multe secunde am uitat ca am aparatul in mana. Trebuie sa marturisesc ca mi-a fost greu sa si vizualizez tot, sa ascult tot, si sa imi si reglez setariile…Nu voiam sa pierd nimic. Ne-a fost prezentata colectia de ii. Eu iubesc Maramuresul…Desi am fost si departe prin lume si desi sunt pro dezvoltare si schimbare, notiunile de baza in care cred tin de traditie, comunicare dincolo de timp, invatatura. Cele mai vechi ii erau “batrane”, de peste 150 de ani; aratau impecabil, vazandu-se clar tandretea si rabdarea cu care au fost realizate si intretinute. In spate trona o fosta usa de lemn, cu influente baroce, din anii 1777. Ma aflam intr-un muzeu! Un muzeu atipic, un haos ordonat, un cadru de neegalat, un om superior din punct de vedere spiritual…noi, o mana de oameni…
Preotul se plimba linistit in decorul casei sale, soptindu-ne vorbe de duh. Isi atingea usor lucrarile si ne spunea despre Univers, despre lucruri sfinte, despre fapte. Cand ma uit inapoi la acea dupa-amiaza, parca imi amintesc totul ca prin vis.

Am uitat cine sunt, de unde vin, incotro ma indrept. Am ramas total absorbita de magia momentului. Cand am intrat in atelierul sau am dat de o lumina Dumnezeiasca. Nicio fotografie nu ar putea scoate in evidenta incandescenta locului. Haosul ordonat imi transmitea stari si informatii ce spuneau lucruri demult apuse, cunoscute doar de cei care au urechi sa asculte, ochi sa vada, si maini sa creeze.

Omul se plimba linistit intre elementele lui de lemn, si ne povestea cum asteapta mereu uneori cativa ani sa termine o lucrare, pentru ca se apuca de ea, dar asteapta momentul potrivit si inspiratia potrivita sa o termine. Nu vinde nimic, nu stie lumea de el decat oamenii din sat si altii pe care i-a ajutat. Modul in care mangaia lemnul era atat de duios. Delicatetea lui m-a sensibilizat. Este inconjurat de iubire. Verigheta lui arata devotamentul fata de familia sa, iar troita ce astepta sa fie finalizata demonstra iubirea fata de cel Sfant. Fiecare atingere era naturala, iar noi eram vrajiti…

Masa cu unelte de la fereastra imi amintea de bunicul. Nu am prea multe de spus aici, pentru ca fiecare om are in suflet salase pe care nu le poate dezvalui lumii, salase pline de amintiri si sensibilitate…

 

Uimirea ni se citea pe chip. Invatam despre modul in care este modelat lemnul, cum este tratat, si chiar daca noi stiam din teorie, practica lui maiestroasa ne invata lucruri noi dar ce vin dintr-un trecut indepartat. Lemnul este un element natural, el inconjurand cu iubire divina omul…de sute, mii de ani. Este elementul ce ne aduce cel mai aproape de natura, iar fibrele si nodurile sale arata imagini nebanuite. Fiecare cuta, fiecare inel de copac, afiseaza o amprenta ce se transforma sub privirile subiective ale trecatorului. Iar cand vezi cate chipuri pot aparea de unde nu te astepti, aducand cu ele mistere despre patimi, pacate, influenta si dorinta de perfectiune, intelegi natura omului. Intelegi ca Universul (sau Dumnezeu, spune-ti-i cum doriti), are cai inca nedescoperite de multi. In lemn, ca si in chip, ca si in suflet, se ascund taine inaccesibile ratiunii omenesti. Lucrarile dramatice traseaza necunoscutul…
Si cand ai crezut ca povestea se sfarseste, afli ca doar acum incepe.

Povestea lemnului nu este doar o poveste. Este o traire. Povestea lemnului nu este neaparat despre lemn. Este despre arta, despre pasiune, despre dor, despre drumurile vietii, despre ceea ce ne inconjoara, despre naturalete, despre maiestrie… Este despre oameni. Povestea mea, povestea lemnului, este despre povesti. Povestea mea este povestea ta, povestea lui, povestea tuturor, atata timp cat ne deschidem ochii impreuna sa realizam ceea ce ne inconjoara.

Concluzia o trageti voi. 

Povestea asta va atinge suflete care inteleg lucrurile dincolo de aparente. Dincolo de religie, dincolo de stigme, dincolo de cuvinte. E despre bunatate, iubire, respect, duiosie, amintiri, viitor si trecut. Si cum spuneam mai sus, poate ca e povestea tuturor…pe care eu v-o ofer voua cu inima deschisa.


Written by:



Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *