Personal Blog

Stories to tell

Despre oameni: cum cineva m-a făcut “plinuta” pe Instagram încercand sa ma jignească foarte tare

November 1, 2018

Despre oameni: cum cineva m-a făcut “plinuta” pe Instagram încercand sa ma jignească foarte tare

Salut, sunt tot eu la tastatura. Eve a voastră, aia cu forme, cu sâni mari și câteva kilograme în plus. Eve a voastra care e o persoana sociabila, sincera, creativa, cu o usoara forma de nebunie, de altfel  foarte comuna in ziua de azi. Tipa aia careia ii place sa calatoreasca, sa se implice in proiecte de voluntariat, sa ii sustina pe altii si sa dea sfaturi. Eve aia pe care poate o stii, poate nu o stii. Tu ce vezi cand te uiti la ea?

Today was not really my day. Dar am sa schimb ziua asta semi-proasta în ceva bun, postand pe blog un articol nou in acesta seara.

Azi, pe Instagram, cineva mi-a zis ca sunt plinuta. Nu se dorea a fi un alint, ci o jignire, mi-am dat seama din formulare. Un mesaj plin de frustrare izvorat din faptul ca nu am apelat la serviciile sale. Un baiat cu care doream la un moment dat sa colaboram pentru Notorious (firma mea si a lui Alex), a decis sa ma jigneasca din cauza faptului ca am amanat proiectul cu el.

Da, pentru o secunda m-am simțit ca și cum cineva mi-a dat o palma, ba chiar era sa ma simt rușinata de faptul ca yeah, sunt plinuta. Pentru o fracțiune de secunda m-au invadat niște sentimente extrem de neplăcute. Am avut stari negative directionate atât catre persoana mea, cat și catre persoana care mi s-a adresat. Dar mi-am promis demult sa nu ma mai urăsc și exersez cu mine de ceva timp chestia asta, asa ca nu am vrut sa permit cuiva (nimănui) sa ma îndrepte spre acele sentimente negative. Evident am simțit ca mai am puțin și erup intr-o furie incontrolabila, ca vreau sa il jignesc si eu, pentru ca acela a fost primul impuls. Dar mi-a bătut maturitatea la ușă (Slava Cerului, în sfârșit!) și m-am oprit din valul asta de ura.

Societatea din ziua de azi are foarte multe probleme, chiar putrede deja. Suntem invatati sa judecam, sa vedem doar aparentele, sa ne credem mai presus de restul, sa fim egoisti si de multe ori, sa fim josnici. Nu suntem invatati sa empatizam, sa aratam compasiune, sa ajutam, sa intelegem. Vedem doar exteriorul, fara a fi macar putini curiosi de ceea ce se afla in interior. Aruncam vorbe care pot sa raneasca, doar ca sa pastram niste aparente, sa parem “tari” sau sa fim inclusi in societate. Si da, vorbesc la modul general, pentru ca si eu am facut odata aceleasi greseli si am invatat sa ma controlez si…SA FIU CUM VREAU SA FIU.

Nu mai stiu sigur daca chiar la BAC sau in clasa a XII-a, una dintre cerintele examenului a fost sa scriem un eseu despre UMANITATE. Un eseu si o tema la care reflectez de atunci ocazional. Ma gandesc la faptul ca multi oameni chiar daca sunt oameni, nu par umani. Ceea ce pare ca-i face inumani sunt instinctele, apucaturile, comportamentele si atitudinile toxice. Si asta o consider o reala problema.

Contextul conversatiei a fost destul de simplu. Am amanat niste servicii pentru Notorious din lipsa de fonduri, i-am spus persoanei ca mai asteptam, fara sa dau prea multe detalii. Nu am apelat la nimeni altcineva in locul acesteia, pur si simplu am incercat noi sa fim suficienti pentru business-ul nostru. Azi am primit un mesaj rautacios ce denota superioritate si sarcasm, cu referire la acele servicii. Raspunsul meu a fost prompt. Chiar daca aveam de gand sa apelez candva la serviciile sale, l-am anuntat ca nu voi mai face acest lucru din cauza atitudinii batjocoritoare, pe care a avut-o la adresa mea. Sunt anumite lucruri pe care eu pur si simplu nu le accept. Eu nu mi-as permite asa ceva…Nu mi-as permite sa iau in deradere un fost sau un potential client pentru ca nu a apelat la serviciile sau produsele mele. Nu mi-as permite sa fac asa ceva in nicio situatie.

Sa privim asupra acestei povesti intr-un mod structurat, creionat. Inchipuiti-va un desen in care intr-o parte sunt eu. Fata care a indreptat din potentialii clienti catre competitie, fata care nu se apuca sa jigneasca oameni…in online sau in offline. In locul meu pe acest desen poti sa fii tu. Dar in cealalta parte de desen e un alt om, unul care incearca sa isi vanda serviciile si se ia de mine (asa cum poate sa se lege de tine) la un nivel foarte personal cand vede ca nu reuseste. De ce se baga unii oameni in viata noastra sau interfereaza cu vibe-ul nostru?

 E frumos ca traim intr-o lume in care suntem diferiti, poate ne-am plictisi fara atata contrast, dar e si extrem de deranjant cand oameni care nu te cunosc te iau in deradere si se hotarsc sa iti strice ziua. Dupa un schimb de mesaje destul de puerile in care omul m-a facut “plinuta” in incercarea disperata de a ma rani, m-a cuprins o stare de agitatie si nervozitate chiar foarte mare si nu eram prea mandra de asta. Nu eram mandra deoarece incerc sa schimb asta la mine, incerc constant sa nu ma mai las afectata de tot ceea ce se intampla in jurul meu si sa nu mai pun la suflet fiecare parere auzita despre mine. Intr-un fel, chiar m-a ranit, chiar si-a atins telul. Dar pentru scurt timp, deoarece am analizat situatia.

In primul rand, nici daca as avea 100-150-200kg nu trebuie sa raspund in fata cuiva. Inafara de mine. In al doilea rand, chiar daca am simtit ca a folosit cuvantul “plinuta”, doar ca sa nu zica mai urat si anume “grasa”, faptul ca el a incercat sa ma faca sa ma simt prost pentru modul in care ma vede din punct de vedere fizic, a denotat o frustrare care este a sa, nicidecum a mea. In al treilea rand, sa ai un astfel de comportament la adresa unor oameni doar pentru a sublinia ceva sau a castiga ceva de pe urma acestui fapt, inseamna ca adevarata problema e la tine. Asa ca…chiar daca omul asta m-a suparat, dupa ce am reusit sa privesc lucrurile dintr-o alta perspectiva, mi s-a facut mila de el. Mila pentru ca simt ca e trist sau e frustrat din diferie motive pe ceva din lumea asta. Mila ca nu stie comunica si ca din cauza acestui tip de comportament poate intr-o buna zi va pierde si alti clienti (deci bani). Si nu, nu simt o mila plina de superioritate pe principiul “sunt mai buna decat tine, deci mi-e mila de tine ca esti asa”, ci chiar simt o compasiune pentru omul acesta, compasiune pe care ma indoiesc ca el o simte pentru mine sau pentru restul oamenilor din jurul sau. Si aici este defapt diferenta. Eu sunt cum sunt, tu esti cum esti, ai incercat sa ma ranesti dar nu ai sa reusesti. Si nici nu o sa te ranesc inapoi, cel mai probabil, caci odata ce am dreptul la replica, pot sa imi continui viata mea ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Dar sa analizam lucrurile mai departe. Aici as vrea sa introduc niste “What if’s…?”, adica niste “Ce-ar fi fost daca…?”. Va rog sa faceti un exercitiu de imaginatie si sa va puneti in pielea mea sau in pielea personajelor pe care le descriu mai jos:

  1. Ce-ar fi fost daca sufeream de probleme cu tiroida? Sau probleme de sanatate, cum ar fi cele hormonale. Daca as fi fost eu, tinta, o persoana cu hipo-tiroidism, incarcata cu foarte multe tratamente, dar cu sanse mici si provocari grele in procesul slabitului? Se prea poate ca acest mesaj sa fi fost indreptat spre o persoana care nu e “plinuta” din cauza stilului de viata, ci din cauza unor probleme de sanatate. Cum ar fi fost asta? Frumos? Josnic? Trage tu concluzia!
  2. Ce-ar fi fost daca eram plinuta pentru ca eram in depresie si singurul confort il gaseam in mancare? Aici oarecum ma incadrez, sau m-am incadrat la un moment dat, desi nu am avut depresie clinica. Dar…cum ar fi fost sa fie vorba de o persoana care sa fi fost bolnava psihic si sa isi gaseasca alinare fizica si psihica doar in mancare? Puteai sa te adresezi asa unei astfel de persoane, care dupa primirea unui asemenea mesaj, si-ar fi putut dori sa isi puna capat vietii. Te-ai gandit la asta? Nu, nu-i asa? Suna dramatic, dar ce te faceai daca ajungea de-a dreptul tragic?!?
  3. Ce-ar fi fost daca pur si simplu asta ar fi fost constitutia mea si asa am fost mereu? And what the hell is wrong with that?! Ma simt bine asa. Am zile in care chiar ma simt perfect. Starea mea de bine nu e influentata de numarul kg de pe cantar. Sau daca se intampla sa fie, acelea sunt zile izolate. Ma simt bine cu mine, uneori ma simt chiar perfect cu mine. Si chiar daca in ochii unora nu sunt un om perfect, asta nu le da dreptul sa imi scoata ochii cu imperfectiunile mele. Am si eu defectele mele, asa cum toti le au pe ale lor. SO WHAT?  Ce e asa gresit sa ai defecte? Doar fac parte din fiinta ta, dar asta nu inseamna ca te reprezinta. Esti ceea ce esti, cu bune si cu rele. Oricum…uitati ca pana la urma puteam sa fiu o zeita (sometimes I feel like it anyways), caci un astfel de om tot ar fi gasit ceva de aruncat in mine, ceva de blamat. Si cel mai probabil si-ar fi gasit tinta… Chestiunea asta este una sensibila, mai ales pentru noi, femeile, care ne analizam si ne supra-analizam tot timpul. La o adica daca cineva iti zice “tu grasa”, cred ca majoritatea dintre voi o sa dati crezare acelor cuvinte. Daca cineva ne zice ca avem “prea multa celulita”, o sa dati crezare persoanei respective. Daca cineva ne zice ca avem “nas prea mare”, doar acel defect (probabil imaginar) o sa-l vedem si o sa incercam sa-l ascundem. NEWS ALERT! Nu suntem perfecte (perfecti) si suntem frumoase asa cum suntem, atata timp cat suntem sanatoase si ne simtim bine in pielea noastra! Atitudinea e totul!

Exista in lumea asta oameni care se chinuie cu viata de zi cu zi. Oameni carora le este greu sa se ridice din pat dimineata. Oameni care tot ce isi doresc este sa moara. Suna prea dur? E adevarat! Pe acei oameni, noi, restul, ii putem afecta atat de tare, inclusiv prin cuvinte, incat sa ii stricam cu totul…sau sa-i ucidem. Faza nasoala e ca nu stim cine sunt acesti oameni, dar poate fi chiar prietenul tau cel mai bun pe care il dojenesti ca face mereu aceleasi alegeri proaste. Poate fi vecina de pe scara cu care ai vorbit urat sau nu o saluti pentru ca ti-a zis candva sa nu mai faci galagie. Poate fi ospatarul cu care te-ai comportat urat pentru ca nu iti mai aducea comanda la timp. Poate fi chiar mama ta sau tatal tau sau sora ta, cu care te comporti…asa cum te comporti uneori cu familia. Nu vorbesc aici despre cine e puternic si cine e slab, doresc sa subliniez faptul ca toti ne avem de dus greutatile, iar unii le cara in spate singuri de prea mult timp, fara pic de ajutor, iar cand un astfel de comportament negativ se pogoara asupra ta…te poate dobori. De tot!

Am avut si eu momentele mele de fata rautacioasa in adolescenta pana am invatat ca si cuvintele pot sa raneasca. Chiar daca sunt momente in viata cand sunt rautactioasa, din instinctul de a ma apara, intr-una dintre cele mai complicate perioade din viata mea ma rugam in fiecare seara sa devin mai toleranta si ii spuneam Universului ca tot ce vreau e sa ma dezvolt. Azi ma bucur ca nu sunt eu persoana care am adresat cuvinte de genul  “grasa”, “proasta”, “incompententa” etc., catre alta persoana si ma bucur ca nu am fugit la mine in camera sa plang in perna dupa un astfel de mesaj.

Si stiti ce? Intamplarea face ca vara asta am pus pe mine 10 kg. Intamplarea face ca in ultima luna prin sport si alimentatie am dat jos 4 kg. Intamplarea face ca am fluctuatii de greutate de vreo 12 ani, fluctuatii mari, de cate 20-25kg. Cu toate acestea, sunt sanatoasa. Am doar un stil de viata haotic. Mi-e lene de obicei sa fac sport, mananc mult si bine because I love food & food is life, insa din punct de vedere al sanatatii sunt bine. Si presupun ca si varsta constituie un avantaj, presupun, dar: sunt sanatoasa, sunt frumoasa; sunt frumoasa asa cum sunt, asa cum si tu esti frumoasa asa cum esti. Sau cum si tu esti frumos prin tot ceea ce esti. Consider ca a fii un om cu caracter josnic este un defect mai mare decat sa fii plinut/a.

Iar postarea asta nu am scris-o pentru mine. Nici macar pentru persoana care mi-a trimis mesajul. Am scris-o pentru voi, cei de acolo. Pentru tine care citesti asta. Pentru tine care te simti plin de defecte si te gandesti in clipa asta la toate lucrurile pe care le-ai schimba la tine. Nu te mai gandi. Fii tu si fii bun! Fii cea mai buna versiune a ta! Nu uita ca ai un scop pe acest Pamant, si nu acela de a-i face umbra. Nu esti aici sa te judeci sau sa te urasti. Si evident, nu esti aici sa ii judeci pe altii sau sa ii urasti.

Esti sau ai fost plinut/a? Nu-i bai! Sa ai o inima mai mare decat tine e important! Ai complexe de orice fel? Poti sa ai si un retard, din partea mea, atata timp cat poti sa-i aduci persoanei de langa tine un zambet.

Frumusetea nu vine doar din exterior. Frumusetea nu se rezuma doar la interior. Frumusetea este suma dintre interior, exterior, atitudine, comportament, ganduri, vorbe, stari, fapte. Asa ca daca vrei sa fii om frumos, nu te mai gandi doar la exterior, gandeste-te si la ceea ce semnifici tu ca si om si cum ai putea sa iti imbunatatesti versiunea. Eu cunosc foarte multi oameni pe care ii consider frumosi si nu am stat niciodata sa ma gandesc la defectele lor fizice. Pentru ca ceea ce ma atrage la ei este modul lor de a fi sau faptele pe care le fac sau starile pe care le am cand sunt cu ei.

Esti frumos! Esti frumoasa! Tot ce trebuie sa facem este sa continuam sa ne dezvoltam si sa mentinem sau sa crestem nivelul de frumusete umana.

Daca ai fost vreodata batjocorit pentru modul in care arati sau ai aratat, vei intelege foarte bine acest articol. Imi pare rau pentru suferintele tale si iti doresc ca ele sa te fi facut un om mai puternic si mai frumos, un om care nu raspunde cu rautate si nu instiga la ura. Nu stiu daca cineva ti-a zis asta recent, dar multumesc ca existi. Ai o sansa sa faci lucrurile sa mearga mai bine, ai o sansa sa ajuti o persoana care trece prin aceleasi greutati prin care ai trecut tu. Esti frumos! Esti frumoasa! Acum du-te si fa-i si pe altii sa se simta frumosi. Si da, daca ai simtit ca in acest articol m-am gandit si la tine, atunci sa fii sigur/a ca am facut-o!

P.S: Multumesc tuturor persoanelor care m-au sustinut in scrierea acestui articol!

Written by:



Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *